Clisee

" O sa treci peste asta". Cliseele sunt cele care ne fac atata rau. Sa pierzi pe cineva pe care-l iubesti inseamna sa-ti schimbi viata pentru totdeauna. N-o sa treci peste asta, pentru ca "asta" e chiar fiinta pe care ai iubit-o. Durerea se opreste, apar oameni noi, insa rana nu se mai inchide niciodata. Cum ar putea?
Moartea nu sterge insusirile unice ale cuiva care a contat suficient de tare ca sa-l plangi. Aceasta gaura din inima mea are forma ta, si nimeni altcineva n-o va putea umple vreodata. Si de ce as vrea s-o faca?
Acum un an pe vremea asta, cu o zi inainte de miercurea trecuta, erai aici, iar acum nu mai esti.
Ridic capul spre usa si ma gandesc ca poate ai sa fii tu in prag. Stiu ca glasul ce se aude pe hol este al tau, insa, cand ies in fuga, holul este gol. Nu pot face absoult nimic, nu pot schimba nimic. Tu ai avut ultimul cuvant.
Fluturii din stomac dispar, ca si durerea surda ce pune stapanire pe mine atunci cand ma trezesc. Uneori ma gandesc la tine si ametesc. Amintirea imi face capul usor, ca dupa ce bei sampanie. Toate lucrurile pe care le-am facut. Daca mi-ar fi spus cineva ca asta este pretul, as fi acceptat sa-l platesc. Asta ma uimeste; dincolo de toata suferinta si de starea jalnica in care ma aflu, am o revelatie brusca. A meritat.

Timpul

Cat viitor a trecut in posesia trecutului, cate posibilitati au ramas nefolosite... Viitorul a aruncat vieti intregi in trecut, fara macar sa le deschida. De aceea, posibilitatile inca asteapta - daca se poate spune astfel - sa fie materializate in lume.
Ce importanta are cum numesti ceva ce se anunta, dar ramane inaccesibil? Privesti inainte si viata se naste in urma ta. Degeaba arati intr-acolo: ea e-n spatele tau. A fost inainte de a fi. Ceva incepe exact in clipa in care se termina. Mai tarziu, spui, cand totul va fi bine. Dar clipa-n care totul a fost bine cand a venit? Inainte sau mai tarziu? Cu cat te rastogolesti mai departe in timp, cu atat iti e mai greu sa distingi intre cele doua. Ti-e dor de ceva despre care nu stii daca a existat inainte sau daca, dimpotriva, abia acum incepe sa existe.
Da, vise dinainte, caci se poate si asa. Cum a fost si cum era sa fie. Cum ar fi fost, cum trebuia, cum s-ar fi cuvenit sa fie. Iar daca inchizi ochii :cum incepe.
Cand ai pierdut suficient de mult, timpul trecut devine, cu timpul, ceea ce a fost la inceput timpul viitor: visul unei departari in care poti disparea, un orizont dincolo de care sunt posibile oricate noi incercari si unde, in ciuda sfarsitului a tot si toate, speranta, misterioasa, continua sa existe.